Mintea universala

 Când am înteles ca aceasta Minte Universala umple Universul, ne putem reprezenta aceasta ca pe un mare ocean al Mintii ce ne înconjoara si în care suntem cufundati.

Aceasta este subiectiva  sau  subconstienta - ceea ce înseamna ca nu are puterea de a alege, ci trebuie sa fie dirijata spre a actiona. Este extrem de inteligenta, contine toata cunoasterea din Univers, dar nu este o minte care judeca. Stie numai un singur lucru -sa actioneze în directia în care este dirijata.

Gândul este produsul Inteligentei, deci putem  presupune fara grija ca, înainte de a lua forma materia, trebuie sa fi fost o Inteligenta care a putut cauza aceasta condensare în forma. Unii numesc aceasta Inteligenta, Dumnezeu. Numele nu importa - importanta are faptul ca exista.

Aceasta Inteligenta actioneaza în doua feluri: mai întâi ca Inteligenta creatoare selectiva, care hotaraste ceea ce voieste sa se faca; în al doilea rând, ca o Inteligenta care se supune si îndeplineste dorintele Inteligentei creatoare.

Aceasta Inteligenta secundara actioneaza întotdeauna si integral ca Lege, având toata cunoasterea necesara de a construi orice este de facut, dar lucrând totdeauna dupa un model prestabilit, de la care nu are puterea de a se abate. Daca s-ar abate, nu ar exista  nici o Lege în Univers si rezultatul lor ar fi un haos.

Universul este produsul unui  gânditor, care gândeste matematic. Acest gânditor, sau Dumnezeu, este indivizibil, unic, dar manifestarea sa poate fi separata în trei parti pentru a întelege mai bine cum actioneaza. Avem, deci, acest Dumnezeu Unic, actionând pe trei planuri de vibratii; astfel avem Dumnezeu ca Spirit, cea mai înalta si cea mai putin tangibila vibratie dorind sa creeze un univers al

formelor. Pentru Spirit, a dori este a crea. Integrat în acest Spirit exista marea substanta amorfa a Universului, care ar putea fi pe drept numita corpul lui Dumnezeu.  Asupra acestei substante, caracterizata prin inertie, trebuie sa actioneze o forta din afara sa. Este vibratia cea mai joasa si cea mai tangibila. Prin urmare, Spiritul foloseste Mintea ca sa actioneze ca Lege spre a modela si forma Universul ca materie densa asa cum îl cunoastem.

 Vibratia Mintii fiind mai mica decât aceea a Spiritului, o face sa fie subordonata Spiritului si, fiind la rându-i mai înalta decât cea a materiei, face ca materia sa fie supusa ei. Prin urmare, Dumnezeu ca minte ar putea fi înteles ca vibratie de mijloc.

Astfel, Spiritul îsi exprima vointa, iar Mintea se supune necontestat sa modeleze materia în forma conceputa si detinuta numai de  Spirit.