marți, 17 noiembrie 2026
LUMEA NOASTRA PERSONALA
Mintea si sufletul se vindeca daca te indepartezi de tot si toate.Odata cu trecerea timpului,nu mai esti ce ai fost,si nici nu ai cum sa mai fi vreodata.Lumea aceasta este o inventie urata,groteasca,plina de greseli la tot pasul.Trebuie sa ne cream propriul nostru habitat,si sa nu mai lasam sa ne supere nimic.In final totul se rezolva,dar ramanem cu o experienta urata.Fiecare suntem ce suntem,si vom fi cine reusim sa fim,vom fi propria noastra creatie,sau vom fi creatia altora,depinde de noi.Eu vreau sa traiesc in lume,dar nu vreau sa fiu ca ea,vreau sa stiu ce se petrece in lume,cum gandesc oamenii,ce cai isi aleg,dar atat,calea vietiie mele o voi alege doar eu.Este suficient sa fiu fericita,sa ma simt implinita,sa vad cu claritate cine sunt,sa fiu doar eu,si sa invat sa accept ca lumea deocamdata este chioara,schioapa,plina de minti de toate felurile.
Sunt multi oameni pedepsiti de propriile lor minti .Mintile acestea le aduc nefericirea,dureri ,zile grele.Nu te pedepseste nimeni mai rau decat propria ta minte.Cand ea incepe sa toace,va gasi vinovati si vinovati,nu o sa reuseasca sa vada ca singurul vinovat este chiar omul care detine aceasta constiinta .Nu este capabil sa se scoata din mizeria propriei minti.Toti avem greseli,uneori mintea ne mai da si semne de intrebare ,mai detinem si lucruri ce nu le pricepem prea bine,in final asa suntem toti.Nu poate spune nimeni ca le stie pe toate,sau ca se descurca bine chiar in tot.
Priveste atent in jurul tau,chiar crezi ca merita sa te superi pentru cineva? Tu pretuieste pe cei ce merita.Daca intr-o zi vor gresi fata de tine,sau vor incepe cu judecati,ca cine stie ce le dicteaza lor mintea,sau se iau dupa altii,devenind preluatori de idei,sau sugestionati de altii,sa le multumesti ca ti-au trecut prin viata.Va fi pierderea lor.Nu te supara deloc,intelege ca omul are dreptul la propriile decizii,iar ele vin in urma intelegerii de care da dovada mintea lui.
Da,sfaturile sunt binevenite.Viata imi va arata mereu ca are permanent lectii.Depinde de mine cum le percep,ce preiau ca bun.Vor fi permanent oameni care o sa ma placa,sau oameni care o sa ma urasca,sau si mai rau,oameni care fac un tel in viata lor sa imi gaseasca greseli.Exista din pacate si asa ceva,si am inteles ca au tot dreptul sa faca acest lucru,atat este intelegerea lor.Nu am de gand sa imi fac eu rau singura punand la inima mizeria lumii.Fiecare sa isi duca crucea.Categoric ca sunt oameni in preajma mea care vor sa imi puna in spate o povara,numai ca aceasta povara este a lor,nu a mea.
Am stat si m-am gandit profund la multe lucruri ,la viata mea trecuta,la cum gandesc eu acum,cum vad lucrurile acum.Am constatat ca in trecut mare pricepere a vietii nu am avut.Nu am stiut de multe ori sa fac fata unor situatii,sau cum sa gandesc.Am actionat de parca nu am avut cap,de parca nu eram eu acea fiinta din trecut.Categoric nu sunt eu cea din trecut,este ceva din mine ce a trait cum a stiut la acea vreme.Nici nu pot sa spun ca am fost eu acolo ,nu ma vad acum capabila sa mai fac acele lucruri,sau sa gandesc ca in trecut.Partea aceia din mine a ramas doar amintire,o amintire ce se vrea frumoasa,sau macar inteleasa ca nu eram prea inteleapta,dar eu acum spun ca eu trecutul,trebuie privit cu multa intelegere,ca si cum am fost un copil care invata sa faca primii pasi in viata lui.Acesti primi pasi ai mei pe care i-am facut,sau ales cu niste cazaturi si julituri frumoase,acum sunt stabila,sau asa cred eu deocamdata.Viata are ea hac de cojoaca noastra,trebuie sa avem grija ce spunem.Sa nu spunem niciodata nu va fi asa ceva pentru mine,sau nu voi face eu asa ceva.Niciodata sa nu spui niciodata,ca vine ceva si iti arata ca acel niciodata nu este chiar asa.
Am luat pe etape la analizat toata viata mea.Mi-am dat nota fara mila pentru fiecare amintire care sa derulat.Nu mi-a placut media.Cum am lasat oare sa am parte de atata neintelegere si de atata nefericire!Unde nu este cap categoric ca este vai de picioare,asa se spune,la mine categoric ca am platit pretul corect pentru prostia mea,de multe ori am fost proasta ,din cauza acestei prostii am platit urat.Am gasit o situatie care putea fi evitata,aveam pretentia la acea vreme ca eram intr-un stadiu de intelegere destul de mare.De unde atata intelegere,deabia acum imi dau seama ca habar nu aveam de nimic,nu intelesesem esentialul.Stiam eu multe lucruri,dar nu stiam sa abordez viata cu intelepciunea dobandita.Stiam sa dau sfaturi,dar nu stiam sa le aplic chiar mie,ma credeam deasupra lucrurilor,cum ca eu stiu destul,ce imi mai trebuie mie sa aplic pentru mine ? Nu este chiar asa,pentru ca atunci cand te crezi invincibil,se va gasi ceva sa iti traga una de nu te vezi,te va cobora de pe piedestalul unde te-ai cocotat,iar cand vei ajunge jos din picaj,sa vezi cucui ce o sa ai.Cam asta am patit eu.Cineva mi-a dat un bobarnac,si eu poc joc,si mi-am spart capul ala care nu a gandit cand a trebuit. Am meritat-o din plin.Categoric ca fara acest picaj nu aveam intelegerea de acum,nu imi faceam singura morala,nu vedeam greseala.De ce oare trebuie ca sa invatam numai din greseli?Poate data viitoare voi fi inteleapta,doar ca sunt inteleapta,nu ca cineva imi da un sut,si datorita lui am facut pasul inainte.
Daca viata mi-ar fi pus in fata alte lucruri,daca as fi avut ce imi doresc,spun ca tot aceleasi greseli as fi facut.Nu am avut intelegere suficienta,nu conteaza cate ai,sau ce oameni intalnesti,sau ce drumuri ti se deschid in fata,mergi pe acele drumuri,dar vei face aceleasi greseli predestinate sa le faci.Le vei face pentru ca nu esti intelept,nu ai bagajul acela de experienta care sa te ajute sa iei deciziile care trebuie,in momentul care trebuie.Nu ne nastem intelepti,asta este adevarul.Ne trebuie scoala vietii,de acolo vom invata ,sau nu vom invata,ca sunt destui corijenti,ba chiar repetenti pe viata.Daca ajungem sa dam vina pe vecinu,catelu,purcelu ca noi am avut esecuri,vai de capul nostru.Nu am invatat chiar nimic.Noi nu gresim ca ne-a impis vecinul,gresim ca nu ne-a dus capul nostru destept sa gandim in acel moment.Am luat ideea altora,am facut ca altii,ne-am inspirat din jur,sau pur si implu am decis noi,iar rezultatul a fost catastrofic,sau ne-a lasat un gust amar.Este simplu sa arunci gaina moarta in curtea vecinului,dar daca facem acest lucru ce catigam? Categoric noi suntem de vina pentru tot,nu lumea care ne inconjoara.Nu avem capacitatea sa ne descurcam cu propriul cap.Cine da vina pe alcineva pentru greselile din viata sa,mai are multe de invatat,viata o sa ii arate permanent ca nu are capacitatea sa isi conduca propria existenta.Daca tot suntem o specie care detine un creier ,care uneori nu ne prea ajuta,si ne nastem cu nimic la balconul numit cap,ar trebui sa fim foarte atenti.Suntem expusi maxim greselilor,asta am trait-o pe propria mea piele.Iar cine se crede intelept,si ca a ajuns sa stie el totul,intr-o zi o sa vada ca nu este asa.Invatam continu,zilnic avem stari si situatii de analizat.Vai de noi sa nu fim pregatiti macar 50% sa le facem fata.O situatie se poate repeta de mai multe ori pe parcursul vietii,trebuie sa gasim rezolvarea urgent,dar cu intelepciunea din acel moment,nu cu cea de data trecuta.Daca nu gasim solutii noi,inseamna ca nu am prea facut pasi,stim sa rezolvam doar intr-un mod,nu vom sti si alceva.Se prea poate ca stiutul nostru sa nu ne fie de ajuns,pentru ca si situatiile au alt context odata cu trecerea timpului.Oamenii sunt mai complicati azi,mai rai,mai neintelegatori,mai decisi sa plesneasca la greu ,ca au proprii lor nervi.Nu putem compara comportamentul oamenilor de acum 30 de ani,cu cel de azi.Azi sunt salbatici,cu mintile sterse,programati pe alte idei,sunt ceva ce pe mine ma ingrozeste uneori.Am dat de minti in fata carora nu am putut spune decat “Iarta-i Doamne ca nu nu stiu ce fac”,nu mai era nimic de spus,situatia si vorbele m-au facut sa ma retrag si sa gandesc ca poate nu este prea intreaga la minte persoana,sau persoanele.Am mai intalnit de atunci si alte persoane la fel de constipate la minte,m-am retras,doar am privit in mintea mea si am zis doar atat.Vai de tine,tu esti cel ce o sa suferi,nu eu ,nu traiesc eu viata ta,tu o traiesti,si nu sti nimic,vei cade din groapa in groapa,iar intr-o zi o sa constati ca,nu ai avut nimic,dar nu ca nu ai avut oportunitatea,ci ca nu te-a dus mintea ta mica.
Cam asa este viata multora,si din pacate ei sunt grosul lumii aceasta.Ce cladesc ei afecteaza si pe ceilalti care nu sunt ca ei,ne izbim zi de zi de aceste minti,iar daca nu stim sa fim noi inteleptii in orice situatie,va fi vai de pielea noastra.Ne-o vor pune in bat,si ne-o vor face steag.
Am o varsta,in curand 50 de ani,am o viata de analizat,daca nici acum nu am sa fac lucrurile bine,degeaba am trait pana aici.Vreau ca intr-o zi,foarte curand,sa fiu multumita de mine,sa spun ca am vazut,am analizat,am reparat,stiu ce este bine ,si ce este rau,stiu sa calc atent pe unde ma duce pasii vietii mele,iar lumea sa ramana cu ale ei,pentru ca fiecare trebuie sa isi invete propriile lectii.De ce m-ar durea pe mine capul ca nu stiu cine,sa lovit cu el de pragul de sus.Sa ii fie de bine,poate data viitoare il vede si se fereste.Capul exista ca sa gandim cu el,nu ca sa fie pe post de palarie sa nu ne ploua in gat.Si la mine a fost de multe ori pe post de palarie,asa ca stiu cum este sa fi incapabil sa decizi corect pentru tine ca om.
Sper ca din aceasta poveste veti extrage niste invataturi,am spus multe lucruri ce pot fi invatate,sunt lectii ale vietii mele,sper si ale multora ce citesc.Intodeauna este ceva de invatat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu