A deschide uşa închisorii

Integritatea este definită ca fiind „calitatea sau starea de a fi com-[plet sau nedivizat". Deşi este clar că aspiraţi cu toţii spre

integritate, mulţi dintre voi nu se simt nici compleţi şi nici nedivizaţi. Vă simţiţi descurajaţi, atunci când priviţi înăuntrul

vostru, iar căutarea fericirii împreună cu ceilalţi exacerbează rănile voastre cele mai profunde.

Nu există posibilităţi magice de a obţine această condiţie. Vi s-a dat materialul brut al vieţii, pentru ca voi să-l transformaţi.

Trebuie să-l modelaţi cu măiestrie, transformându-1 într-o operă de artă. Asta înseamnă viaţa voastră: oportunitatea

pentru a vă crea pe voi înşivă.

Ego-ul tău este îngrozit de necunoscut. Oricât de cumplit ar fi trecutul pe care îl cunoaşte, ego-ul îl preferă prezentului

necunoscut. întreaga sa energie se consumă în a încerca să facă prezentul la fel cu trecutul. El crede că aceasta creează

siguranţă, dar adevărul este că nu creează decât teroare continuă, agravare constantă a rănii - până ce durerea este atât de

intensă, încât trebuie ca cineva să se ocupe de ea. După cum vezi, cotul - până şi ego-ul tău - conspiră înspre propria ta

trezire!

Astfel că teroarea supremă înseamnă a trăi trecutul, iarăşi şi iarăşi. Pe dinafară, viaţa pare în siguranţă şi previzibilă. Pe

dinăuntru, fitilul dinamitei a fost aprins.